joi, 30 mai 2013

Aventurile încep în bucătărie...

sau ...cu bucătăria au început aventurile!
 
 
Când am semnat proiectul ăsta, clientul a apărut la recomandarea unui fost client căruia înainte cu un an tot noi îi mobilasem o casă întreagă din beci până-n mansardă.
Isteţ aş fi fost dacă la respectiva recomandare luam din catalog faţa cea mai mieroasă şi tâmpă  şi răspundeam cu nişte frumoase fraze din marketing-ul de tip pozitiv:

-ne bucurăm că aţi apelat la noi, dar pe atelierul nostru a căzut ieri un meteorit iar fabrica ce produce mobilierul de serie, ei bine... a luat-o Someşul!

Sau:
-am dori nespus să colaborăm însă am fost cooptaţi în MI6 şi ne ocupăm doar de spionaj. Acum mi se spune cifrat Double O Seven sau mai direct: Chinan!    Cristi,... Chinan!

Mai era o variantă, aia cu echipajul de astronauţi si stewardesele de la Qatar Airlines dar poate că am şi cititori minori si nu vreau să-i impresionez pe micuţi!

Bine era să fi făcut aşa pentru că recomandările clientului sunau cam aşa: domnu' Chinan ne apucăm de renovat casa lui tata! Şi-avem acolo o comandă mult mai mare decât la mine, dar să ştiţi că tata e un pic cam dificil!

Acum, am impresia că mie îmi cam filează o lampă când aud două cuvinte pronunţate alăturat, respectiv cuvântul mobilă şi cuvântul comandă sau poate că tocmai survola un avion MiG 21 pentru că nu îmi explic altfel cum de n-am auzit ultima parte a propoziţiunii. Că poate ceream şi eu nişte lămuriri. Dar n-am cerut. Aşa c-am aflat abia mai târziu, defapt ...prea târziu că "tata" nici vorbă să fie un pic cam dificil. Nuuu! E un pic exagerat de incredibil şi supercalifragilistic de dificil. E esenţa pură obţinută prin evaporare si complet nediluată a omului nemulţumit. Nemulţumit de orice şi mai ales de oricine. Pâna aici nu m-am certat în halul ăsta cu nimeni niciodată dar niciodată. Cross my heart and hope to die, stick a needle in my eye!

Dar i-am mobilat casa oameni buni!
Acum (când mă ştiu de-o parte) răsuflu uşurat peste toată tevatura şi spun un gând care mi-a venit: mă uitam anul trecut la catedrala Sfântul Petru de la Vatican şi mă minunam până la lacrimi. Dar fraţilor: până au terminat-o oamenii ăia s-au certat ca orbii, marmura n-a venit la timp, acoperişul a întârziat cu două luni şi proiectul s-a modificat de zece ori. Dar nimănui nu-i mai pasă acum pentru că important, SINGURUL lucru important e ce a ramas! Au dus totul la perfecţiune în ciuda greutaţilor întâlnite şi au respectat toate detaliile cerute. Si pentru asta îi apreciem.

Concluzia e una: împing încet in magazia noastră de istorioare tunul pe care l-am primit (şi acum pot în sfârşit să spun că nici nu-i chiar aşa de mare), îl păstrez pentru viitoare amintiri şi învăţăminte şi mă consolez cu ce-a ramas: s-a ales clientul nostru cu, probabil, cea mai faină mobilă din oraşul său.
Şi dacă mă gândesc mai bine, acum nici nu-mi mai pare rău!
 
 

o bucatarie clasică cu furnir de stejar
 

 finisată bej antichizat
(culoarea patinei e cea de la faianţă)


frigider double-sided încastrat ????
da! frigider double-sided încastrat !!!!


era şi păcat să nu facem şi galeria


hota porneşte cind tragi de traversă

Magic Corner de la Kessebohmer, bine-nţeles
 
 
şi clar, glisiere Tandem de la Blum
 

tapiţeria aleasă de designerul ...Nora
(foarte inspirată -zic eu)


micile borcănaşe au venit de la Londra
şi se potrivesc perfect cu desenul mânerelor
 
 


marți, 7 mai 2013

Salon


Uită-ne în faţa unui proiect de care mi-a fost puţin teamă. Nu de complexitatea lui şi cu siguranţă nu de nivelul de execuţie solicitat  (doar se ştie deja că nu ne legăm decât de cei mai pretenţioşi clienţi dintre cei extrem de pretenţioşi :P ) .
Grija, absolut îndreptăţită zic eu, pleca din faptul că execuţia se cerea a fi terminată în timp record, aproape de neatins.Trebuia să lucrăm în paralel cu o ceată de constructori, electricieni, instalatori, oameni cu aerul condiţionat, sonorizare şi sisteme de supraveghere pentru a termina un mic salon de protocol al unui viitor superb hotel din urbea noastră. 
Şi se-ntâmplau toate astea în condiţiile în care eu eram pentru prima dată 100% on my own
Imaginile de mai jos vă vor arăta ce-am lăsat noi acolo după ce-am terminat.
 

furnir de nuc, elemente de masiv de meranti si fag

îmi pare rău că gigantica masă nu se vede complet în nicio imagine
este cea mai frumoasă masă pe care am facut-o

au fost lăsate spaţii libere
pentru tablouri şi obiecte de artă

băieţilor le era frică de aracadă
eu mai făcusem :P

măsuţa este sora mai mică a mesei mari
cerinţa expresă a clientului: colţuri rotunjite!

unul dintre soldaţii din stânga/dreapta zonei media e fals!
ghici care?

scaunele şi fotoliile le-am tapiţat cu un material
în ton cu draperiile şi mocheta

în stânga e un gheridon pentru servire la mese

am preferat să facem şi usile
deşi specificul nostru e doar mobilierul
 
 
Epilog:
N-am terminat proiectul în timpul cerut iniţial. Nici în al doilea. E drept că nici hotelul nu se va deschide decât probabil luna viitoare. Clientul, unul dintre cei pe care-i respect foarte mult m-a sunat pe parcursul executiei de vreo patrumiioptsutenouăzecişinouă de ori. M-am temut la sfârsit că vom finaliza prin a nu mă mai suna deloc.
Mulţumire mare însă a fost la finalizare: lucrarea a plăcut!  A plăcut tuturor chiar mai mult decât m-am aşteptat şi clientul ne-a mai cerut să mai facem un spaţiu în acelaşi hotel, în acelaşi stil. Şi e deja gata şi-o să-l pozăm săptămâna viitoare după ce va fi gata şi ambientarea.
Dar să nu afle nimeni: a ieşit mai bine ca ăsta!!