Aventurile încep în bucătărie...

sau ...cu bucătăria au început aventurile!

 

 

Când am semnat proiectul ăsta, clientul a apărut la recomandarea unui fost client căruia înainte cu un an tot noi îi mobilasem o casă întreagă din beci până-n mansardă.

Isteţ aş fi fost dacă la respectiva recomandare luam din catalog faţa cea mai mieroasă şi tâmpă  şi răspundeam cu nişte frumoase fraze din marketing-ul de tip pozitiv:

-ne bucurăm că aţi apelat la noi, dar pe atelierul nostru a căzut ieri un meteorit iar fabrica ce produce mobilierul de serie, ei bine... a luat-o Someşul!

Sau:
-am dori nespus să colaborăm însă am fost cooptaţi în MI6 şi ne ocupăm doar de spionaj. Acum mi se spune cifrat Double O Seven sau mai direct: Chinan!    Cristi,... Chinan!

Mai era o variantă, aia cu echipajul de astronauţi si stewardesele de la Qatar Airlines dar poate că am şi cititori minori si nu vreau să-i impresionez pe micuţi!

Bine era să fi făcut aşa pentru că recomandările clientului sunau cam aşa: domnu' Chinan ne apucăm de renovat casa lui tata! Şi-avem acolo o comandă mult mai mare decât la mine, dar să ştiţi că tata e un pic cam dificil!

Acum, am impresia că mie îmi cam filează o lampă când aud două cuvinte pronunţate alăturat, respectiv cuvântul mobilă şi cuvântul comandă sau poate că tocmai survola un avion MiG 21 pentru că nu îmi explic altfel cum de n-am auzit ultima parte a propoziţiunii. Că poate ceream şi eu nişte lămuriri. Dar n-am cerut. Aşa c-am aflat abia mai târziu, defapt ...prea târziu că "tata" nici vorbă să fie un pic cam dificil. Nuuu! E un pic exagerat de incredibil şi supercalifragilistic de dificil. E esenţa pură obţinută prin evaporare si complet nediluată a omului nemulţumit. Nemulţumit de orice şi mai ales de oricine. Pâna aici nu m-am certat în halul ăsta cu nimeni niciodată dar niciodată. Cross my heart and hope to die, stick a needle in my eye!

Dar i-am mobilat casa oameni buni!

Acum (când mă ştiu de-o parte) răsuflu uşurat peste toată tevatura şi spun un gând care mi-a venit: mă uitam anul trecut la catedrala Sfântul Petru de la Vatican şi mă minunam până la lacrimi. Dar fraţilor: până au terminat-o oamenii ăia s-au certat ca orbii, marmura n-a venit la timp, acoperişul a întârziat cu două luni şi proiectul s-a modificat de zece ori. Dar nimănui nu-i mai pasă acum pentru că important, SINGURUL lucru important e ce a ramas! Au dus totul la perfecţiune în ciuda greutaţilor întâlnite şi au respectat toate detaliile cerute. Si pentru asta îi apreciem.

Concluzia e una: împing încet in magazia noastră de istorioare tunul pe care l-am primit (şi acum pot în sfârşit să spun că nici nu-i chiar aşa de mare), îl păstrez pentru viitoare amintiri şi învăţăminte şi mă consolez cu ce-a ramas: s-a ales clientul nostru cu, probabil, cea mai faină mobilă din oraşul său.

Şi dacă mă gândesc mai bine, acum nici nu-mi mai pare rău!

 

 

o bucatarie clasică cu furnir de stejar

 

 finisată bej antichizat

(culoarea patinei e cea de la faianţă)

frigider double-sided încastrat ????

da! frigider double-sided încastrat !!!!

era şi păcat să nu facem şi galeria

hota porneşte cind tragi de traversă

Magic Corner de la Kessebohmer, bine-nţeles

 

 

şi clar, glisiere Tandem de la Blum

 

tapiţeria aleasă de designerul ...Nora

(foarte inspirată -zic eu)

micile borcănaşe au venit de la Londra

şi se potrivesc perfect cu desenul mânerelor